ghinionsubstantiv
ghi-ni-on
Definiții
substantiv neutru
1Întâmplare nefericită, nenorocire, lipsă de noroc.
„A avut ghinion și a pierdut autobuzul."
substantiv neutru
2Persoană sau lucru care aduce nenorocire (în superstiții).
„Se spune că pisica neagră aduce ghinion."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar.
Expresii și locuțiuni
a avea ghinion — a nu avea noroc, a întâmpina dificultăți neprevăzute
a-i merge cu ghinion — a se confrunta cu o serie de evenimente nefavorabile
Etimologie
Din franceză guignon (noroc prost), influențat de românescul 'noroc'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'gh' la început, nu 'ginion' sau 'ghinion' cu 'i' după 'n' (corect: ghinion).