beleasubstantiv
be-lea
Definiții
substantiv feminin
1Necaz mare, bucluc, încurcătură gravă.
„A intrat într-o belea din cauza neatenției sale."
substantiv feminin
2Persoană sau lucru care provoacă probleme, supărări.
„Copilul acela e o belea pentru părinți."
Gramatică
Articulat
belea (articulat: beleaua)
Se folosește adesea în expresii precum 'a da de belea' sau 'a fi în belea'.
Sinonime
buclucnecazîncurcăturăpacostederanj
Expresii și locuțiuni
a da de belea — a intra într-o situație dificilă, a avea probleme
a fi în belea — a fi într-o situație complicată, a avea necazuri
Etimologie
Din turcă belâ, cu sensul de 'necaz, nenorocire'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' la final, nu 'elea' sau 'elia'. Atenție la forma articulată: 'beleaua'.