norocsubstantiv
no-roc
Definiții
substantiv neutru
1Soartă favorabilă; întâmplare fericită care aduce succes sau beneficii.
„A avut noroc la examen pentru că a nimerit subiectele pe care le învățase."
substantiv neutru
2Succes, izbândă într-o acțiune sau într-o competiție.
„Echipa noastră a avut noroc și a câștigat meciul în ultima secundă."
substantiv neutru
3Formulă de salut sau de urare, folosită la întâlnire sau la despărțire, însemnând 'să-ți meargă bine'.
„Noroc! Ne vedem mâine la școală."
Gramatică
Se folosește adesea în expresii cu verbul 'a avea' (a avea noroc) sau ca interjecție (Noroc!).
Sinonime
șansăsoartădestinizbândăsucces
Antonime
ghinionnenoroceșec
Expresii și locuțiuni
a avea noroc — a fi favorizat de întâmplare; a reuși datorită unor circumstanțe favorabile
a-i merge cu noroc — a avea succes în ceea ce face
norocul tău — exprimă faptul că cineva a scăpat de o situație neplăcută datorită întâmplării
a ura noroc — a dori cuiva succes sau o soartă bună
Etimologie
Din slavă (veche) norokŭ, însemnând 'soartă, destin'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la final, nu 'norog' sau 'noroc' cu 'k'. Atenție la diacritice: nu se folosesc diacritice în acest cuvânt.