forfecaverb
for-fe-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A tăia cu foarfeca, a tăia în bucăți mici sau neregulate.
„Ea forfecă hârtia pentru colaj."
verb tranzitiv
2A mișca repede și continuu, a agita (mai ales despre insecte sau animale mici).
„Gândacii forfecau prin iarbă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme regulate. Participiul: forfecat. Gerunziu: forfecând.
Expresii și locuțiuni
a forfeca drumul — a merge repede, a o lua la fugă
Etimologie
Din latină *forficare, derivat din forfex (foarfecă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'c', nu 'forfeca' cu 'ph' sau 'k'. Atenție la diacritice: forfeca (nu forfecă cu 'ă' la final, decât la persoana a III-a singular indicativ prezent: el forfecă).