fâlfâiverb
fâl-fâi
Definiții
verb intranzitiv
1A se mișca în sus și în jos sau dintr-o parte în alta, producând un fâlfâit (despre aripi, steaguri, frunze etc.).
„Vulturul fâlfâia din aripi deasupra stâncilor."
verb tranzitiv
2A mișca ceva (de obicei aripile) în mod repetat, pentru a zbura sau a face vânt.
„Pasărea fâlfâie din aripi ca să-și ia zborul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu fâlfâi, tu fâlfâi, el fâlfâie, noi fâlfâim, voi fâlfâiți, ei fâlfâie. Participiul: fâlfâit. Gerunziu: fâlfâind.
Expresii și locuțiuni
a-i fâlfâi cuiva de ceva — a nu-i păsa cuiva de ceva; a fi indiferent
Etimologie
Cuvânt expresiv, probabil de origine onomatopeică, care imită sunetul sau mișcarea aripilor.
Se scrie corect: Se scrie cu â după f: fâlfâi, nu falfai sau fîlfîi. Atenție la diacritice: â, nu î.