Definiții
verb tranzitiv
1A face ca ceva sau cineva să nu se mai poată mișca; a aduce într-o stare de imobilitate.
„Poliția a imobilizat hoțul până la sosirea întăririlor."
verb tranzitiv
2A opri funcționarea unui vehicul sau a unui mecanism.
„Zăpada a imobilizat mașina în fața casei."
verb reflexiv
3A rămâne nemișcat, a se opri din mișcare.
„Când a văzut șarpele, s-a imobilizat de frică."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: imobilizat. Gerunziu: imobilizând. Imperativ: imobilizează (tu), imobilizați (voi).