expatriaverb
ex-pa-tri-a
Definiții
verb tranzitiv
1A-și părăsi patria pentru a se stabili în altă țară; a emigra.
„Multe familii s-au expatriat în căutarea unui trai mai bun."
verb reflexiv
2A se stabili în altă țară, renunțând la cetățenia sau la domiciliul din țara de origine.
„El s-a expatriat în Franța după Revoluție."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -ia. La persoana a 3-a singular: expatriază. Participiul: expatriat.
Expresii și locuțiuni
a se expatria — a-și părăsi țara pentru a trăi în străinătate
Etimologie
Din franceză expatrier, latină expatriare (din ex- + patria).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x' și 'a' la final: expatria, nu 'expatria' cu 's' sau 'expatrie'.