întoarceverb
în-toar-ce
Definiții
verb tranzitiv
1a pune ceva în direcția opusă sau în altă poziție; a roti
„Întoarce pagina ca să citești mai departe."
verb tranzitiv
2a da înapoi un obiect cuiva; a restitui
„Întoarce cartea la bibliotecă până vineri."
verb reflexiv
3a se întoarce: a reveni la locul de plecare
„Mă întorc acasă după ora șase."
verb reflexiv
4a se întoarce: a se îndrepta spre cineva sau ceva
„Se întoarse spre fereastră și zâmbi."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (întoarce, întorcând, întors). La imperativ: întoarce (tu), întoarceți (voi). Participiul: întors.
Expresii și locuțiuni
a întoarce spatele — a refuza să mai acorde atenție cuiva sau ceva
a întoarce foaia — a schimba subiectul sau atitudinea
a întoarce vorba — a schimba sensul unei discuții
Etimologie
Din latină *intorquere, prin intermediul formei populare *intorcere.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) după prefixul în-: întoarce. Atenție la forma de imperativ: întoarce, nu întoarceți cu 'ți' la plural.