strămutaverb
stră-mu-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a muta pe cineva sau ceva dintr-un loc în altul; a schimba locul de trai sau de reședință.
„Familia s-a strămutat la oraș pentru un loc de muncă mai bun."
verb reflexiv
2a se muta, a-și schimba domiciliul sau locul de activitate.
„El s-a strămutat în alt cartier după ce și-a cumpărat o casă nouă."
verb tranzitiv
3a deplasa, a transfera ceva dintr-un loc în altul (adesea cu referire la obiecte sau instituții).
„Au strămutat biroul de informații la parter."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu strămut, tu strămuți, el/ea strămută, noi strămutăm, voi strămutați, ei/ele strămută. La perfect compus: am strămutat. Participiul: strămutat. Verbul este tranzitiv și reflexiv.
Expresii și locuțiuni
a-și strămuta corturile — a se muta dintr-un loc în altul, adesea în mod repetat
Etimologie
Din slavă veche (sârbocroată) 'stramutiti' sau din latină 'transmutare', cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'str' și cu 'u' după 'm': strămuta. Nu confunda cu 'strămuța' (diminutiv de la 'muță' – greșit). Atenție la diacritice: strămuta, nu 'stramuta'.