emigraverb
e-mi-gra
Definiții
verb intranzitiv
1a părăsi țara de origine pentru a se stabili definitiv sau pentru o perioadă lungă în altă țară
„Mulți români au emigrat în Italia pentru a găsi un loc de muncă."
Gramatică
verb de conjugarea I, terminat în -a; formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea' (am emigrat); participiul: emigrat; gerunziul: emigrând
Expresii și locuțiuni
a emigra în masă — plecarea unui număr mare de persoane dintr-o țară
Etimologie
din franceză 'émigrer', latină 'emigrare' (a pleca din locuință)
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'iemigra' sau 'emigră' (cu ă la final în forma de bază). Atenție la diacritice: 'emigra' cu 'a' final, nu 'emigră' (care este forma de persoana a III-a singular la prezent).