exasperaverb
e-xas-pe-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A aduce pe cineva la o stare de iritare extremă, de enervare foarte puternică; a scoate din sărite.
„Întârzierile repetate ale trenului îl exasperau pe călător."
verb reflexiv
2A ajunge într-o stare de iritare extremă, a-și pierde răbdarea din cauza unei situații sau a unei persoane.
„Se exaspera văzând că nu reușește să rezolve problema."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu exasprez, tu exasprezi, el exasprează. La perfect compus: am exasperat. Participiul: exasperat.
Expresii și locuțiuni
a exaspera pe cineva — a enerva pe cineva la maximum
Etimologie
Din franceză exaspérer, latină exasperare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz'. Atenție la forma de prezent: 'exasprez', nu 'exasperez'.