elegiacadjectiv
e-le-giac
Definiții
adjectiv
1Care exprimă tristețe, melancolie, jale; specific elegiei (poezie lirică de meditație tristă).
„Tonul elegiac al poeziei sale ne-a impresionat profund."
adjectiv
2Referitor la elegie, care are caracter de elegie.
„Versurile elegiac descriu pierderea unei prietenii dragi."
Gramatică
Adjectiv de tipul 1-4, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: elegiacă (fem. sg.), elegiaci (masc. pl.), elegiace (fem./neutru pl.).
Expresii și locuțiuni
poezie elegiacă — poezie cu caracter trist, de jale sau de meditație asupra morții sau pierderii
Etimologie
Din franceză élégiaque, latină elegiacus, greacă elegeiakos, de la elegos (cântec trist).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început și 'i' după 'g' (elegiac), nu 'elegiac' cu 'e' și 'a' la final. Atenție la diftongul 'ia'.