lugubruadjectiv
lu-gu-bru
Definiții
adjectiv
1Care inspiră tristețe profundă, melancolie sau teamă; sumbru, întunecat, macabru.
„Atmosfera lugubră a cimitirului îl făcea să se simtă neliniștit."
adjectiv
2Despre sunete, zgomote: care este jalnic, prevestitor de moarte sau de nenorocire.
„Bătaia lugubră a clopotului răsună în noapte."
Gramatică
Plural
lugubri (masc.), lugubre (neutru/fem.)
Articulat
lugubrul (masc. sg.), lugubra (fem. sg.)
Adjectiv cu patru forme: lugubru (masc. sg.), lugubră (fem. sg.), lugubri (masc. pl.), lugubre (fem./neutru pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
tăcere lugubră — tăcere apăsătoare, care inspiră teamă sau tristețe
Etimologie
Din franceză lugubre, care provine din latină lugubris, derivat din lugere (a plânge, a jeli).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' după 'u', nu 'lugubru' cu 'g' dublu sau 'lugubru' cu 'c'. Atenție la forma feminină: 'lugubră' (nu 'lugubră' cu 'â').