dumiriverb
du-mi-ri
Definiții
verb reflexiv
1a-și da seama, a înțelege, a deveni conștient de ceva
„M-am dumirit abia după ce mi-ai explicat."
verb tranzitiv
2a lămuri pe cineva, a face pe cineva să înțeleagă
„Profesorul i-a dumirit pe elevi cu exemple practice."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma de infinitiv: a se dumiri. Se conjugă: eu mă dumiresc, tu te dumirești, el se dumirește. Participiul: dumirit.
Expresii și locuțiuni
a se dumiri de ceva — a înțelege în cele din urmă un lucru
Etimologie
Din slavă veche (probabil de la 'domysliti' – a gândi, a înțelege), influențat de româna veche.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la final, nu 'dumire' – forma corectă este 'dumiri' (a se dumiri). Atenție la diacritice: 'dumiri' nu are diacritice, dar se pronunță cu 'i' scurt.