deslușiverb
des-lu-și
Definiții
verb tranzitiv
1a distinge, a zări sau a percepe clar ceva (o imagine, un sunet, un sens) prin simțuri sau prin înțelegere
„Am deslușit silueta unei bărci în ceață."
verb tranzitiv
2a înțelege, a descifra sau a interpreta ceva neclar, complicat sau ascuns
„A reușit să deslușească sensul textului vechi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi, a urî). La infinitiv: a desluși. Participiu: deslușit. Gerunziu: deslușind. Conjugare: eu deslușesc, tu deslușești, el/ea deslușește, noi deslușim, voi deslușiți, ei/ele deslușesc.
Expresii și locuțiuni
a desluși un mister — a rezolva sau a clarifica o enigmă
Etimologie
Din slavă (veche) *deslušiti, de la des- + slušiti (a auzi, a asculta), cu sensul de 'a auzi clar'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'u', nu cu 's' (deslusi este greșit). Atenție la diacritice: desluși, nu deslusi.