înțelegeverb
în-țe-le-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A pricepe sensul sau semnificația unui lucru, a unei situații, a unui text etc.
„Am înțeles lecția de matematică după ce am recitit-o."
verb tranzitiv
2A avea o anumită interpretare sau părere despre ceva; a interpreta.
„Eu înțeleg altfel spusele lui."
verb tranzitiv
3A lua cunoștință de ceva, a afla, a descoperi.
„Am înțeles din ziar că va ploua mâine."
verb reflexiv
4A se pune de acord cu cineva, a ajunge la o înțelegere.
„S-au înțeles să se întâlnească la ora cinci."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, forma de infinitiv: a înțelege. Participiul: înțeles. Gerunziul: înțelegând. Se conjugă neregulat la prezent: eu înțeleg, tu înțelegi, el/ea înțelege, noi înțelegem, voi înțelegeți, ei/ele înțeleg.
Expresii și locuțiuni
a înțelege de cuvânt — a asculta de sfaturi, a se lăsa convins
a se înțelege cu cineva — a avea o relație bună, a se împăca
a nu înțelege nimic — a fi complet derutat, a nu pricepe deloc
Etimologie
Din latină *intellegere, prin intermediul formei populare *înțelege.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu â) și cu ă: înțelege. Atenție la diacritice: înțelege, nu 'intelege' sau 'înțelege' (cu â greșit).