dondăiverb
don-dăi
Definiții
verb intranzitiv
1a vorbi singur, a murmura sau a bombăni în semn de nemulțumire, adesea fără a fi clar ce spune
„Bunicul dondăie mereu când nu găsește ochelarii."
verb intranzitiv
2a se plânge în surdină, a cârti, a fi nemulțumit fără a spune direct ce îl deranjează
„Nu mai dondăi atâta și spune clar ce te supără!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu dondăi, tu dondăi, el dondăie, noi dondăim, voi dondăiți, ei dondăie. Participiu: dondăit. Gerunziu: dondăind.
Expresii și locuțiuni
a dondăi ca un moșneag — a se plânge sau a bombăni în mod exagerat, ca o persoană bătrână
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând sunetul unui murmur sau bombănit.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'd', nu 'dondai'. Atenție la diacritice: dondăi, nu dondai.