dezbăraverb
dez-bă-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să scape de un obicei rău, de o teamă sau de o idee; a elibera de ceva care deranjează.
„Profesorul a încercat să-l dezbare pe elev de fumat."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent: dezbără. Participiul trecut: dezbărat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea'.
Expresii și locuțiuni
a se dezbăra de ceva — a renunța la un obicei sau la o povară
Etimologie
Din prefixul 'dez-' + verbul 'băra' (variantă regională a lui 'băra' – a opri, a împiedica), de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'dez-', nu 'desbăra'. Atenție la diacritice: dezbăra, nu dezbara.