Definiții
verb tranzitiv
1A separa oasele dintr-o articulație; a disloca, a luxa.
„Medicul a dezarticulat umărul pacientului pentru a-l reabilita."
verb reflexiv
2A se desprinde din articulație, a se luxa.
„După căzătură, i s-a dezarticulat degetul."
verb tranzitiv (figurat)
3A descompune, a destrăma o structură sau o organizare.
„Scandalul a dezarticulat întreaga echipă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: dezarticulat. Gerunziu: dezarticulând. Imperfect: dezarticulam, dezarticulai, dezarticula etc.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'de', nu 'desarticula' (deși etimonul are 'des-', în română s-a simplificat). Atenție la grupul 'ar' din mijloc: dez-ar-ti-cu-la.