dislocaverb
dis-lo-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate un os din articulație; a luxa.
„În urma căzăturii, și-a dislocat umărul."
verb tranzitiv
2A deplasa ceva din locul sau poziția normală.
„Cutremurul a dislocat mai multe stânci de pe versant."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: dislocă. Participiul: dislocat. Gerunziu: dislocând.
Expresii și locuțiuni
a-și disloca un os — a-și luxa un os, a-și scoate un os din articulație
Etimologie
Din franceză disloquer, latină dislocare.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'c', nu 'disloka' sau 'disloca' cu 'k'.