despintecaverb
des-pin-te-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A tăia sau a despica ceva în două, de obicei cu un cuțit sau cu un instrument ascuțit.
„Bunica despintecă puiul pentru a-l găti."
verb tranzitiv
2A deschide sau a despica o suprafață, o rană sau un obiect pe lungime.
„Medicul a despicat abcesul pentru a-l curăța."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -eca. Forme: eu despintec, tu despinteci, el/ea despintecă. Participiul: despicat. Imperfect: despintecam.
Expresii și locuțiuni
a despinteca cu ochii — a privi pe cineva cu ură sau cu intensitate, ca și cum l-ai tăia
Etimologie
Din latină *dis-penticare, derivat din 'pintec' (burtă), cu sensul de a tăia burta.
Se scrie corect: Se scrie 'despinteca', nu 'despintica' sau 'despintecă' (forma de persoana a III-a singular este 'despintecă').