desfideverb
des-fi-de
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca, a chema pe cineva la o întrecere sau la o luptă; a înfrunta cu îndrăzneală o primejdie sau o autoritate.
„El a desfidut pericolul cu curaj."
Gramatică
Conjugare: a desfide, desfid, desfide, desfidem, desfideți, desfid. Participiu: desfidut. Imperfect: desfideam. Perfect simplu: desfidui.
Expresii și locuțiuni
a desfide moartea — a-și asuma riscuri extreme, a nu se teme de pericol
Etimologie
Din latină *dis-fidare, prin intermediul francezului défier.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'de', nu 'desfide' cu 'z' sau 'sf' greșit. Atenție la diacritice: desfide, nu desfide.