sfidaverb
sfi-da
Definiții
verb tranzitiv
1A înfrunta cu îndrăzneală sau dispreț o primejdie, o autoritate sau o situație dificilă.
„El sfidează furtuna cu curaj."
verb tranzitiv
2A provoca pe cineva la o întrecere sau la o luptă, a-i arăta că nu-l temi.
„L-a sfidat la un joc de șah."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, indicativ prezent. Infinitiv: a sfida. Participiu: sfidat. Gerunziu: sfidând.
Sinonime
înfruntăprovoacădisprețuieștenesocotește
Expresii și locuțiuni
a sfida moartea — a se expune unui pericol extrem, fără teamă
Etimologie
Din franceză défier, prin intermediul formei sfida (a treia persoană singular).
Se scrie corect: Se scrie sfida, cu 's' și 'f', nu 'sfida' cu 'ș' (șfida este greșit).