descăpățânaverb
des-că-pă-țâ-na
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate sau a îndepărta capacul, partea de sus a unui obiect, a unui recipient.
„A descăpățânat borcanul cu miere cu grijă."
verb tranzitiv
2A despica sau a sparge capul cuiva (în limbaj popular, adesea amenințător).
„Dacă nu taci, te descăpățânez!"
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -âna. Forme: descăpățânez, descăpățânezi, descăpățânează; participiu: descăpățânat.
Expresii și locuțiuni
a descăpățâna pe cineva — a lovi pe cineva în cap, a-i sparge capul
Etimologie
Din prefixul des- + căpățână (cap, craniu).
Se scrie corect: Se scrie cu â după ț: descăpățâna, nu descăpățîna.