încăpățânaverb
în-că-pă-țâ-na
Definiții
verb reflexiv
1a se împotrivi cu încăpățânare, a nu ceda, a rămâne pe poziție
„El se încăpățânează să nu recunoască greșeala."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv. Forme: mă încăpățânez, te încăpățânezi, se încăpățânează. Participiul: încăpățânat.
Sinonime
se îndârjise încruntase împotrivipersista
Antonime
cedase supunese îndupleca
Expresii și locuțiuni
a se încăpățâna ca un măgar — a fi extrem de îndărătnic, a nu ceda deloc
Etimologie
Derivat din adjectivul 'încăpățânat', format de la 'cap' cu prefixul 'în-' și sufixul '-at'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'ț': încăpățâna, nu 'încăpățîna'.