deferizaverb
de-fe-ri-za
Definiții
verb tranzitiv
1A trimite sau a înainta un act, o cauză sau o persoană în fața unei autorități competente pentru a fi judecată sau soluționată.
„Procurorul a deferit cazul instanței supreme."
verb tranzitiv
2A acorda respect sau considerație cuiva, a se supune unei autorități sau unei persoane.
„El a deferit întotdeauna sfaturilor profesorului său."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: deferit. Gerunziu: deferind. Imperfect: deferam, deferai, defera, deferam, deferați, deferau.
Expresii și locuțiuni
a deferi justiției — a trimite în fața instanței de judecată pentru a fi judecat
Etimologie
Din franceză déférer, latină deferre (a aduce, a raporta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'de-' la început, nu 'di-'. Atenție la forma de participiu: 'deferit', nu 'deferizat'.