trimiteverb
tri-mi-te
Definiții
verb tranzitiv
1A face ca ceva sau cineva să ajungă undeva, a expedia, a transmite.
„Am trimis o scrisoare bunicii."
verb tranzitiv
2A îndruma pe cineva să meargă undeva cu un scop.
„Directorul l-a trimis pe elev la bibliotecă."
verb tranzitiv
3A transmite un mesaj, un semnal sau o informație.
„Telefonul trimite un semnal către turn."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (trimite, trimit, trimis). Participiul: trimis. Gerunziu: trimițând.
Expresii și locuțiuni
a trimite pe cineva în eroare — a induce pe cineva în eroare, a înșela
a trimite la plimbare — a alunga pe cineva, a nu mai vrea să audă de el
Etimologie
Din latină transmittere, prin intermediul formei populare trimittere.
Se scrie corect: Se scrie 'trimite' cu 'i' după 't', nu 'trmite' sau 'trimiite'. Atenție la forma de persoana a II-a: 'tu trimiți' (cu 'i' și 'ț').