decepționaverb
de-cep-ți-o-na
Definiții
verb tranzitiv
1A produce cuiva o dezamăgire, a înșela așteptările cuiva.
„Rezultatul examenului l-a decepționat profund."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: decepționez, decepționezi, decepționează, decepționăm, decepționați, decepționează. Participiul: decepționat.
Etimologie
Din franceză déceptionner, după franceză déception (dezamăgire).
Se scrie corect: Se scrie cu 'decepționa', nu 'decepționa' (greșit: 'decepționa' cu 'ț' după 'p'? De fapt, corect este 'decepționa' cu 'ț' după 'p'? Verifică: 'decepție' se scrie cu 'ț', deci 'decepționa' cu 'ț'. Atenție la 'decepționa' vs 'decepționa' – forma corectă este 'decepționa'.