curmaverb
cur-ma
Definiții
verb tranzitiv
1a întrerupe, a opri ceva în desfășurare; a pune capăt unei acțiuni sau unei stări
„Ploaia a curmat meciul de fotbal."
verb tranzitiv
2a tăia, a despica ceva în două, a rupe
„Fermierul a curmat funia cu o singură mișcare."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu curm, tu curmi, el/ea curmă, noi curmăm, voi curmați, ei/ele curmă. Participiu: curmat. Gerunziu: curmând.
Expresii și locuțiuni
a-și curma viața — a se sinucide
a curma tăcerea — a pune capăt tăcerii, a vorbi
Etimologie
Din latină columare sau din slavă kъrmiti, cu influențe; legat de sensul de 'a tăia'.
Se scrie corect: Se scrie 'curma' cu 'u' după 'c', nu 'corma' sau 'curmă' (forma de indicativ prezent, persoana a III-a).