Definiții
verb tranzitiv
1A opri pe cineva sau ceva în timp ce se află într-o acțiune, vorbire sau proces; a face o pauză.
„Profesorul a întrerupt lecția pentru a anunța o veste importantă."
verb tranzitiv
2A despărți sau a rupe continuitatea unui lucru, a unei linii, a unui fir.
„Copacul căzut a întrerupt drumul spre sat."
verb reflexiv
3A se opri din ceea ce făcea sau spunea, de obicei pentru o scurtă perioadă.
„S-a întrerupt din citit pentru a răspunde la telefon."
Expresii și locuțiuni
a întrerupe curentul — a opri alimentarea cu energie electrică
a întrerupe o sarcină — a opri o activitate înainte de finalizare