cultiviverb
cul-ti-vi
Definiții
verb
1A lucra pământul pentru a obține plante de cultură; a ara, a semăna, a îngriji.
„Fermierii cultivă grâu pe câmpurile din zonă."
verb
2A dezvolta sau a perfecționa anumite calități, aptitudini sau cunoștințe.
„Este important să-ți cultivi pasiunea pentru lectură."
verb
3A întreține relații de prietenie sau de afecțiune cu cineva.
„Ea își cultivă prieteniile cu multă grijă."
Gramatică
Persoana a II-a singular, prezent indicativ, conjugarea a IV-a. Forme: eu cultiv, tu cultivi, el cultivă, noi cultivăm, voi cultivați, ei cultivă.
Expresii și locuțiuni
a cultiva relații — a menține și a dezvolta legături cu alte persoane
a cultiva un talent — a dezvolta și a perfecționa o abilitate înnăscută
Etimologie
Din latină 'colere' (a cultiva, a lucra pământul), prin intermediul francezului 'cultiver'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la final, nu 'cultivii'. Atenție la diacritice: 'cultivi' cu 'i' scurt, nu 'cultivî'.