semănaverb
se-mă-na
Definiții
verb tranzitiv
1A pune semințe în pământ pentru a obține plante, a cultiva.
„Țăranul semăna grâu în câmp toamna."
verb intranzitiv
2A avea asemănare cu cineva sau ceva, a fi similar.
„Fetița seamănă cu mama ei."
Gramatică
Verb de conjugarea I. La prezent: seamăn, semeni, seamănă, semănăm, semănați, seamănă. La perfect compus: am semănat. Participiu: semănat. Gerunziu: semănând.
Sinonime
însămânțaplantasemăna (a semăna cu = a semăna cuiva)a semăna cu = a semăna cuiva
Expresii și locuțiuni
a semăna vânt și a culege furtună — A face fapte rele care aduc consecințe grave.
a semăna cu cineva — A avea trăsături fizice sau de caracter asemănătoare cu ale acelei persoane.
Etimologie
Din latină seminare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm', nu 'semana' (fără diacritice). Atenție la conjugare: 'el seamănă' cu 'ă' la final, nu 'seamana'.