lucraverb
lu-cra
Definiții
verb intranzitiv
1A desfășura o activitate fizică sau intelectuală în vederea realizării unui scop; a munci.
„El lucrează la o fabrică de mobilă."
verb tranzitiv
2A produce, a confecționa sau a realiza ceva prin muncă.
„Ea lucrează un covor tradițional."
verb intranzitiv
3A funcționa, a fi în acțiune (despre mecanisme, instituții etc.).
„Această mașină lucrează cu energie electrică."
verb intranzitiv
4A acționa asupra cuiva sau a ceva, a influența.
„Medicamentul lucrează încet, dar sigur."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu lucrez, tu lucrezi, el/ea lucrează, noi lucrăm, voi lucrați, ei/ele lucrează. Participiu: lucrat. Gerunziu: lucrând.
Expresii și locuțiuni
a lucra la negru — a munci fără forme legale, fără contract de muncă
a-i lucra cuiva ceva — a-i prii, a-i fi benefic (despre mâncare, mediu)
a lucra din greu — a munci intens, cu efort
Etimologie
Din latină *lucrari, derivat din lucrum (câștig, folos).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'l': 'lucra', nu 'lucra' cu altă vocală. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el lucrează' (cu 'e' după 'cr'), nu 'lucraza'.