culbutaverb
cul-bu-ta
Definiții
verb intranzitiv
1a se răsturna, a cădea peste cap, a se da de-a rostogolul
„Puiul de urs a culbutat pe panta înzăpezită."
verb tranzitiv
2a face pe cineva sau ceva să se răstoarne, să cadă
„Vântul puternic a culbutat gardul de scânduri."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: culbutat. Gerunziu: culbutând. Imperfect: culbutam, culbutai, culbuta etc.
Expresii și locuțiuni
a culbuta pe cineva — a învinge, a doborî pe cineva (în sens figurat)
Etimologie
Din franceză culbuter, probabil prin intermediul lui culbute (cădere peste cap).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'c', nu 'culbota' sau 'culbutta'. Atenție la accent: culbutá (pe ultima silabă).