rostogoliverb
ros-to-go-li
Definiții
verb tranzitiv
1A face să se învârtă sau să se miște înainte, rotindu-se în jurul axei sale (despre obiecte sferice sau cilindrice).
„Copilul a rostogolit mingea pe deal."
verb reflexiv
2A se întoarce dintr-o parte în alta, rotindu-se pe o suprafață; a se tăvăli.
„S-a rostogolit în iarbă de bucurie."
verb tranzitiv
3A face să cadă sau să coboare învârtindu-se (despre obiecte grele, pietre etc.).
„A rostogolit bolovanul de pe stâncă."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Participiul: rostogolit. Gerunziu: rostogolind. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am rostogolit.
Expresii și locuțiuni
a se rostogoli de râs — a râde foarte tare, a se tăvăli de râs
a rostogoli vorbe — a vorbi mult și fără rost, a sporovăi
Etimologie
Din slavă (veche) *razgoliti sau din bulgară razgolja, cu influența lui 'a goli' (a dezgoli), dar sensul s-a specializat pe mișcarea de rotire.
Se scrie corect: Se scrie 'rostogoli', cu 'o' după 'st', nu 'rostogoli' (greșit: 'rostogoli' cu 'â' – de fapt corect este cu 'o' la început: 'ros-to-go-li'). Atenție la silabație: nu 'rosto-goli'.