cruntaverb
crun-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a încreți fruntea sau a privi cu încruntare, exprimând mânie, nemulțumire sau amenințare
„Profesorul a cruntat sprâncenele când a văzut dezordinea din clasă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, indicativ prezent, forma de bază este 'a crunta' (infinitiv). Participiul: cruntat. Gerunziu: cruntând.
Expresii și locuțiuni
a-și crunta sprâncenele — a-și încreți sprâncenele în semn de mânie sau dezaprobare
Etimologie
Din slavă veche *krǫtiti* (a încreți, a îndoi), înrudit cu 'crunt' (aspru, crud).
Se scrie corect: Se scrie 'crunta', nu 'crunta' cu 'c' simplu sau 'cruntă' (adjectiv). Atenție la diacritice: 'crunta' are 'u' simplu, nu 'û'.