încruntaverb
în-crun-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A-și încreți fruntea și sprâncenele, exprimând supărare, nemulțumire sau concentrare.
„Profesorul a încruntat sprâncenele când a văzut că elevul nu își făcuse tema."
verb reflexiv
2A-și manifesta printr-o încordare a feței o stare de mânie sau de îngrijorare.
„Mama se încruntă de fiecare dată când copiii fac gălăgie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu încrunt, tu încrunți, el/ea încruntă, noi încruntăm, voi încruntați, ei/ele încruntă. Participiul: încruntat. Gerunziul: încruntând.
Sinonime
a se încruntaa se posomorîa se întuneca la fațăa se înfuria
Antonime
a zâmbia se lumina la fațăa se binedispune
Expresii și locuțiuni
a-și încrunta sprâncenele — a-și arăta nemulțumirea sau mirarea printr-o mișcare a sprâncenelor
Etimologie
Din latină *incruntare, derivat din crunt (sângeros), cu sensul de a încreți fruntea.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'c' după 'n': încrunta, nu 'incrunta' sau 'încrunta' cu 'c' dublu.