posomorîverb
po-so-mo-rî
Definiții
verb reflexiv
1A deveni trist, îngrijorat sau supărat; a-și pierde veselia.
„S-a posomorât când a aflat vestea."
verb tranzitiv
2A face pe cineva să devină trist sau mohorât.
„Vremea mohorâtă îl posomora."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a coborî). Se conjugă: eu posomorăsc, tu posomorești, el posomorește. La reflexiv: mă posomorăsc, te posomorești, se posomorește. Participiul: posomorât.
Expresii și locuțiuni
a se posomorî la față — a-și arăta nemulțumirea sau tristețea prin expresia feței
Etimologie
Din slavă (posomoriți), probabil de la 'somoriti' (a întrista).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' la final: posomorî, nu 'posomori'. Atenție la diacritice: posomorât (cu 'â' și 't' final).