contrapuneverb
con-tra-pu-ne
Definiții
verb tranzitiv
1A pune ceva în opoziție sau în contrast cu altceva; a opune.
„În eseul său, elevul a contrapus argumentele pro și contra."
verb reflexiv
2A se opune, a rezista cuiva sau ceva.
„Ea s-a contrapus presiunilor grupului și a rămas fidelă convingerilor sale."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. Participiul: contrapus. Gerunziu: contrapunând. Imperfect: contrapuneam. Perfect simplu: contrapusei. Conjugare neregulată la prezent: eu contrapun, tu contrapui, el contrapune.
Expresii și locuțiuni
a contrapune ceva cu ceva — a compara sau a pune față în față două lucruri pentru a evidenția diferențele
Etimologie
Din franceză contrapunere (după latină contraponere), format din contra- + pune.
Se scrie corect: Se scrie contrapune, cu 'n' după 'tra', nu 'contrapune' cu 'm' sau 'contrapune' cu 'nn'. Atenție la diacritice: contrapune (nu contrapune fără ă).