opuneverb
o-pu-ne
Definiții
verb tranzitiv
1A pune ceva în fața altui lucru pentru a împiedica sau a rezista; a contra.
„El a opus un scut loviturii."
verb reflexiv
2A rezista, a se împotrivi cuiva sau ceva.
„Ea se opune schimbării."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. Participiul: opus. Gerunziu: opunând. Imperativ: opune, opuneți.
Expresii și locuțiuni
a-și opune veto — a interzice, a se opune ferm unei decizii
Etimologie
Din latină opponere, prin intermediul franceză opposer.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'p' și cu 'u' după 'o': opune, nu 'oppune'.