clămpăiverb
clăm-pă-i
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot sec și ritmic, lovind sau mișcând ceva, de obicei din metal sau lemn; a face zgomot cu gura sau cu dinții.
„Bătrânul clămpăia cu dinții de frig."
verb intranzitiv
2A vorbi mult și fără rost, a trăncăni.
„Nu mai clămpăi atâta și ascultă!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu clămpăi, tu clămpăi, el clămpăie; perfect compus: am clămpăit; gerunziu: clămpăind.
Expresii și locuțiuni
a clămpăi din dinți — a face zgomot cu dinții, de obicei de frig sau de frică
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând zgomotul produs.
Se scrie corect: Se scrie cu â după cl, nu cu î: clămpăi, nu clîmpăi.