trăncăniverb
trăn-că-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi mult și fără rost, a spune vorbe goale sau fleacuri.
„Nu mai trăncăni atâta și hai să facem temele!"
verb tranzitiv
2A spune sau a repeta ceva fără noimă, a debita prostii.
„El trăncănea aceleași povești de fiecare dată."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a 3-a singular: trăncănește. Participiu: trăncănit. Gerunziu: trăncănind.
Antonime
tăceaa fi cuviosa vorbi cu sens
Expresii și locuțiuni
a trăncăni ca o moară stricată — a vorbi neîncetat și fără sens
Etimologie
Probabil de origine expresivă, imitând zgomotul vorbirii repezi și neîncetate.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după tr, nu cu â: trăncăni, nu trâncăni. Atenție la diacritice: trăncăni, nu trancani.