cicăliverb
ci-că-li
Definiții
verb tranzitiv
1A mustră sau a critica pe cineva în mod repetat și insistent, de obicei pentru lucruri mărunte; a bate la cap.
„Mama îl cicălește mereu pe fratele meu să își facă temele."
verb tranzitiv
2A necăji sau a deranja pe cineva cu insistență, prin vorbe sau întrebări.
„Nu mă cicăli cu atâtea întrebări, te rog!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu cicălesc, tu cicălești, el/ea cicălește, noi cicălim, voi cicăliți, ei/ele cicălesc. Participiu: cicălit. Gerunziu: cicălind.
Expresii și locuțiuni
a cicăli pe cineva — a critica sau a mustra pe cineva în mod repetat și enervant
Etimologie
Din bulgară *cikalja* sau din turcă *çıkarmak* (a scoate), cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) în interiorul cuvântului: cicăli, nu cicili. Atenție la diacritice: â se pronunță clar.