bodogăniverb
bo-do-gă-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi singur, într-un mod neclar și nemulțumit, de obicei pentru a-și exprima nemulțumirea sau supărarea.
„Bunicul bodogănea mereu când vedea că nu-i place mâncarea."
verb intranzitiv
2A mormăi, a cârti în surdină, fără a se adresa cuiva anume.
„Nu mai bodogăni și spune clar ce te supără!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă lungă: bodogănire. Se conjugă: eu bodogănesc, tu bodogănești, el/ea bodogănește, noi bodogănim, voi bodogăniți, ei/ele bodogănesc. Participiul: bodogănit.
Expresii și locuțiuni
a bodogăni în barbă — a vorbi singur, încet, cu nemulțumire, fără a fi auzit clar de ceilalți
Etimologie
Din forma onomatopeică 'bodog' + sufixul verbal '-ăni', probabil de origine expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'b' și cu 'ă' înainte de 'ni': bodogăni, nu 'bodogani' sau 'bodogîni'.