canonizaverb
ca-no-ni-za
Definiții
verb tranzitiv
1A declara pe cineva sfânt, după o procedură oficială a Bisericii.
„Papa a canonizat-o pe Maica Teresa în anul 2016."
verb tranzitiv
2A accepta sau a impune ceva ca regulă, normă sau model.
„Criticii au canonizat stilul acestui scriitor ca fiind clasic."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu canonizez, tu canonizezi, el canonizează, noi canonizăm, voi canonizați, ei canonizează. Participiul: canonizat.
Expresii și locuțiuni
a canoniza pe cineva — a-l considera sfânt sau a-l lăuda excesiv
Etimologie
Din franceză canoniser, care provine din latină canonizare, derivat din grecescul kanonizein (a reglementa, a înscrie pe o listă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'z', nu 'canonisa' (greșit). Atenție la grupul 'canoniz' – nu 'canoniză' la persoana a III-a singular, ci 'canonizează'.