beatificaverb
be-a-ti-fi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A declara pe cineva fericit (beat) în ceruri, în cadrul unui act solemn al Bisericii Catolice; a trece pe cineva în rândul fericiților.
„Papa a beatificat un preot care a trăit în secolul trecut."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: beatificat. Gerunziu: beatificând. Imperfect: beatificam, beatificai, beatifica etc.
Etimologie
Din franceză béatifier, italiană beatificare, din latină beatificare (a face fericit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' la început, nu 'ia' – beatifica, nu biatifica. Atenție la diacritice: beatifica (cu 'ă' la final la persoana a III-a singular: el beatifică).