bușiverb
bu-și
Definiții
verb tranzitiv
1a împinge pe cineva sau ceva cu putere, a îmbrânci
„L-a bușit pe coleg în glumă."
verb tranzitiv
2a lovi, a izbi (adesea cu pumnul)
„L-a bușit cu pumnul în masă."
verb reflexiv
3a se lovi de ceva, a se izbi
„S-a bușit la cap când a căzut."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a II-a singular, imperativ: bușește. Participiul: bușit.
Expresii și locuțiuni
a o buși — a o lua la fugă, a pleca repede
a buși înainte — a merge drept înainte, fără să se abată
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română, legat de „buh” sau „buf” (zgomot de lovitură).
Se scrie corect: Se scrie cu „ș” după „u”, nu „busi”. Atenție la diacritice: „buși” cu „ș”.