buimăci - definiție, sinonime, exemple

DEX › buimăci

buimăciverb

bui-mă-ci

Definiții

verb tranzitiv

1A face pe cineva să-și piardă cunoștința sau capacitatea de a gândi clar, a zăpăci, a ameți.

„Lovitura la cap l-a buimăcit complet."

verb reflexiv

2A deveni confuz, amețit sau dezorientat.

„S-a buimăcit după atâta muncă."

Verb de conjugarea a 4-a. Participiul: buimăcit. Gerunziu: buimăcind. Formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea'.

a buimăci mințile — a face pe cineva să nu mai gândească clar

Din slavă (veche) 'bujь' (sălbatic, nebun) sau din bulgară 'bujam' (a ameți).

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'bui', nu 'buimaci'. Atenție la diacritice: buimăci, nu buimaci.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.