brăzdaverb
brăz-da
Definiții
verb tranzitiv
1A face brazde în pământ cu plugul; a ara.
„Țăranul brăzda ogorul în fiecare primăvară."
verb tranzitiv
2A tăia, a cresta suprafața unui lucru, lăsând urme adânci.
„Vremea i-a brăzdat fața cu riduri."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu brăzdez, tu brăzdezi, el/ea brăzdează; participiu: brăzdat.
Expresii și locuțiuni
a-și brăzda fruntea — a se încrunta, a manifesta îngrijorare sau supărare
Etimologie
Din slavă veche *brazda* (brazdă), înrudit cu latină *bradia*.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după b: brăzda, nu 'brazda'.