tânguiverb
tân-gu-i
Definiții
verb reflexiv
1a se văita, a se plânge cu voce tare, adesea în semn de durere sau regret
„Bătrâna se tânguia după fiul plecat la război."
verb tranzitiv
2a deplânge, a jeli pe cineva sau ceva
„Îl tânguie pe prietenul său dispărut."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a vorbi). Formează perfectul simplu: tângui, tânguiși, tângui etc. Participiul: tânguit. Se conjugă reflexiv cu pronumele 'se'.
Expresii și locuțiuni
a se tângui în barbă — a se plânge încet, pe ascuns, fără să fie auzit clar
Etimologie
Din slavă veche tǫžiti, probabil prin intermediul bulgarei sau sârbei.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: 'tângui', nu 'tîngui'. Atenție la diacritice: â și ă.